ŞARBA
Fost sat la vest de satul Cervicești, a cărui moșie, în prezent se află, în cea mai mare parte, pe teritoriul comunei Leorda.
Moșia satului Şarba a avut aceiași stăpâni cu ai moșiei satului Cer-vicești, în care credem că au fost strămutaţi locuitorii vechiului sat după 1783.
Numele satului Şarba amintește de Şărb cel Bătrân, ai cărui nepoţi și-au împărţit daniile, la 13 aprilie 1550 „...ci au avut bătrânul Sârbul [...] pre satile, ci să numesc Cocorenii..." , sat care se află la circa cinci km sud de locul unde a fost satul Şarba a cărui moșie se învecina cu moșia satului Cucorăni.
Din conţinutul acestui document se vede că Copcicea, tatăl Tetianei și al lui Tatar avea „...danii și întăritură..." pe Cocoreni de la moșul domnului Iliaș, bătrânul Ştefan voievod, dar nu aflăm de la cine a avut danie Şărb cel Bătrân, tatăl lui Copcicea și bunicul Tetianei și a lui Tatar. Satul era întărit de Ştefan voievod, la 22 septembrie 1499, în întregime sau doar o parte, nepotului lui State: „...Iată acestu adevărat sluga noastră nepotul lui State, l-am miluit dintru a noastră osăbită milă, i-am dat și i-am întărit în pământul nostru a Moldovii cu doao sate supt Codru, anume Cervacinţii și alt sat, anume Şarba, și moara cari-i în Ivancicăuţi..." .
Credem că la început Şărb cel bătrân sau poate un înaintaș al acestuia a stăpânit moșie pe care s-au înfiinţat apoi satele Cervicești, Cucorăni, Şarba, Ivancicăuţi, care apoi și-a schimbat numele în Costinești, Glodeni, care a devenit Dragomănești, și poate au mai fost și altele, căci la 15 ianuarie 1614, Ştefan voievod, fiul lui Ştefan Tomșa judeca disputa dintre nepoţii lui Mihul Ponici și Buda, care au fost fraţi, pentru stăpânirea satului Şarba: „...Manea [...] și Tonca [...] și Drăgan diac cu oamenii lor, toţi nepoţii lui Buda și au pârât pe [...] Ionașco și Dumitru Ponici și pe toată seminţia lor, toţi nepoţii lui Mihul Ponici și au zis că au avut bunicii lor, Buda și Mihul patru sate anume: Cervăceștii și Şarba și Ivancicăuţii și Glodenii. Deci nepoţii lui Buda ei au spus că stăpânesc numai un sat Cevăceștii, iar Poniceștii stăpânesc trei sate: Şarba și Ivancicăuţii și Glodenii...".
Domnul face judecata și hotărăște: „...Iar nepoţii lui Buda s-au îndreptat [...] și să aibă a-și stăpâni două sate: Cervăceștii și Şarba, iar nepoţii lui Mihul Ponici, iarăși să stăpânească Glodenii și Ivancicăuţii..." . Manea, Tonca și Drăgan diac aveau fraţi și pe Gligorie și Nicolai și toţi erau fiii lui Ionașco și nepoţii lui Buda, rezultă din documentul dat de Gașpar voievod, la 29 februarie 1620, prin care le întărea acestora: „...dreptele lor ocine și dedine [...] două sate anume: Cervăceștii și Costineștii, care se numește Şarba și cu trei vaduri de moară, pe pârâul Bucecea..." .
Expresia: „...Costineștii care se numește Şarba..." trebuie înţeleasă: partea din Costinești în care (cu doar câţiva ani mai înainte) era încorporată moșia satului Şarba.
Moșia satului Şarba era stăpânită de mai mulţi copărtași, cum rezultă din mărturia hotarnică întocmită de boierii demnitari de la Botoșani, după porunca domnului ţării, la 5 iulie 1643, când părţi din Cervicești și Şarba erau în stăpânirea Alecsandrei, fiica lui Cărăiman fost vistiernic, soţia lui Nicolai din Costinești, „...Așijderea, a treia parte din Şarba ce-au fost schimbătură lui Ponici cu dumnealui Boul vornic pentru Tălpălăești, partea pitarului Manei, aceia parte încă o am ales în partea lui Ponici..." .
Pănteleiu cu soţia lui, Mierlușca, fata Irinii, nepoata lui Isac și strănepoata lui Vasile, fost căpitan de curteni vinde, la 16 iunie 1659, partea ei din satul Şarba vameșului Pascal. La aceeași dată, „giupâneasa Alexandra", fata lui Cărăiman [...] femeia lui Nicolae din Costinești, face același lucru... .
O carte de la Ioan Neculai Mavrocordat voievod, din 2 martie 1744, poruncește lui Ioan Iamandi, ispravnic de Hârlău și Ioan Zosin [...] să cerceteze pricina cumnaţilor Gheorghe Arapu și Ştefan Gherghel pentru moșiile Drăgomănești, Şarba, Costinești și Cervicești, ce le au pe jumătate ca zestre de pe soacra lor Safta lui Gheorghiţă Frătiţă... .
La 15 august 1747 Grigore Ghica voievod scrie carte lui Ioan Diamandi, fost mare jitnicier și Ioan Izmană șetrar, poruncindu-le să meargă să despartă hotarele Drăgomănești de Costinești.
Scrisoarea detaliază cauza care s-a judecat la Divan.
Mai întâi s-a judecat Gheorghe Arapu și Ştefan Gherghel cu Dumitrașco Dociul, fiul lui Gheorghiţă Dociul pentru patru sate „ce sânt unul lângă altul cu hotarele anume: Cervicești și Şarba și Costinești și Drăgomănești..." Gheorghe Arapu și Ştefan Gherghel au arătat că „din început aceste sate au fost osebite cu numele și hotarele lor, că ei le moștenesc de pe Solomon Bârlădeanul logofăt [...] osebit mai arată că au cumpărături făcute de tatăl soacrei lor, logofătul Vasile Dămian și apoi de socrul lor Gheorghiţă Frătiţă, dar și uricarul Strătulat Borăleanul, moșul Doceștilor a avut cumpărături în Drăgomănești și Dumitrașco Dociul s-a ridicat cu judecată împotriva lui Gheorghe Arapul și Ştefan Gherghel. La pricina de judecată a venit cu „dresele" (actele) numai Dumitrașco Dociul, care a arătat numai o hotarnică a armașului Ionașco Tălmaci, făcută la îndemnul lui Dociul, în care scrie „...că aceste sate Drăgomănești și Costineștii și Şarba și Cerviceștii mai înainte vreme au fost toate un sat și s-au chiemat Ivancicăuţii...". în baza acestor probe domnul a dat dreptate, la început Doceștilor. „...aducând Gheorghe Arapul și Ştefan Gherghel dresăle lor, de iznoavă cerând judecata și judecându-se..." s-a aflat adevărul: că aceste sate au fost diferite, fiecare cu hotarele sale: un ispisoc de la Gheorghe Ghica voievod, din 1659 „...în care scrie numai Şarba..."561.
Din acest document rezultă că Gheorghe Arapul și Ştefan Gherghel stăpâneau cea mai mare parte din moșiile satelor Costinești și Drăgomănești și părţi cumpărate de Vasile Dămian, tatăl Saftei, soacra lor, și de Gheorghe Frătiţă, socrul lor, dar nu știm din ce moșii făcuse aceștia cum¬părături, iar Dumitrașco Dociul stăpânea „...cumpărăturile făcute în Drăgomănești de Strătulat Borălianul uricar, moșul Doceștilor...".
Dintr-o mărturie hotarnică din 2 iunie 1752 aflăm că Gheorghe Arapu stăpânea moșii la Drăgomănești, Costinești, Şarba și Cervicești.
Același Gheorghe Arapu stăpânea moșii la Şarba, Drăgomănești și Costinești și în 1759, cum rezultă din mărturia hotarnică din 14 mai în-tocmită de Ion Arbure biv vel medelnicer, Sandu Buhuș postelnic și alţii pentru împresurarea moșiilor lui Gheorghe Arapu de către moșia Vălcești, a Mănăstirii Galata.
La 15 noiembrie 1770 se împărţeau moșiile (sau părţi din moșiile) Cervicești, Şarba, Costinești și părţi din Drăgomănești, Bârsăniţa, de la ţinutul Dorohoi, Călinești, de la ţinutul Suceava, și altele între feciorii Crăsnianului și ai Saftei, fiica lui Nacu Murguleţ: Vasile, Gavril, Măria căsătorită cu Ştefan Gherghel postelnic și fiica lor Safta, căsătorită cu Ilie Bontaș; Sanda căsătorită cu Gheorghe Arapu șetrar, din care se trag Con-stantin Arapu și fiul său Toma, care a avut pe Danciu și pe Ioniţă; și o altă fată căsătorită cu Vasiliţă, fiul Ursului căpitan, care a avut pe Neculai și pe Maria căsătorită cu Lupul Vătavu.
Satul Şarba este menţionat documentar pentru ultima dată la 24 martie 1783, când Ioniţă Balș da un zapis lui Ioan Cantacuzino biv vel logofăt, prin care-i ceda satele Cervicești și Şarba, de la ţinutul Hârlău, și satul Călinești, din ocolul Botoșani, pe Şiret în schimbul satului Fântânele, din ţinutul Suceava și a patra parte din satul Şărbănești, de la ocolul Botoșani565. După această dată documentele menţionează moșia Şarba, la 12 aprilie 1783, când Ioan Cantacuzino schimbă moșiile sale Cervicești, Şarba și Călinești cu cele ale biv vel pitarului Constantin Miclescu din ţinutul Cârligăturii: părţi din Boteștii Mari și Mici, din Belcești și Drăgănești... ; scrisoarea de învoială între Ioan Cantacuzino vel logofăt și Constantin Miclescu vel spătar cu soţia sa Zoiţa, fiica răposatului Teodor Vârnav și a Saftei Cantacuzino dă mărturie pentru moșiile lui Miclescu de pe Stavnic. Unele din aceste moșii le ia Cantacuzino pentru moșiile sale Cervicești, Şarba, Călinești... luate de Miclescu... . Anaforaua boierilor divaniţi și a mitropolitului Veniamin către domn, din 1807, arată că spă¬tarul Constantin Miclescu stăpânea moșiile Şarba și Cervicești, în același hotar .
Urmează apoi un șir lung de procese purtate de Constantin Miclescu sau de fiul acestuia, Alecu Miclescu, pentru apărarea hotarelor moșiilor sale Cervicești și Şarba: 14 martie 1812 moșiile Cervicești și Şarba împre¬surate de moșia Teișoara ; 28 noiembrie 1814 Constantin Bontaș încălca hotarele moșiilor Cervicești și Şarba ; 4 septembrie 1817 Constantin Miclescu aduce la judecata cu Emanoil Mânu ispisocul din 22 septembrie 1499 pentru satele Cervacinţi și Şarba ; 26 ianuarie 1824 moșiile Teișoara și Nicșenii împresurate de Ipotești, Cucorăni, Loești, Cervicești, Şarba, Costinești și altele572; 23 mai 1825 Teodor Musteaţă reclamă împresurarea moșiei sale Bucecea [...] de către Cervicești și Şarba a lui Costache Miclescu vornic... ; 6 iulie 1825, jalba lui Costache Miclescu, proprietarul moșiilor Cervicești, Şarba și Călinești în pricina cu Teodor Musteaţă ; 16 iulie 1825, aceeași cauză ; 25 iulie 1825, aceeași cauză ; 14 aprilie 1828, împresurarea moșiilor Cervicești, Şarba de către moșia Teișoara; 26 iunie 1835, în stăpânirea lui Alecu Miclescu , ca și la 4 aprilie 1850 .
Ultima menţiune întâlnită pentru moșia Şarba este din anul 1851 , după care este considerată încorporată în moșia Cervicești.
Satul Şarba credem că a fost încorporat în satul Cervicești de către vornicul Constantin Miclescu, dacă nu chiar mai înainte de acesta, care a ajuns aici stăpân în anul 1783, dar satul Şarba nu este menţionat în cata-grafia din 1772-1774.
