Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

Sunt de acord

Meniu
Monitorul Oficial Local
Formulare
Accesibilitate
Contact

Scurt istoric al Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", din comuna Leorda, judetul Botosan

BISERICA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI
BISERICA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Această biserică așezată sub ocrotirea Maicii Domnului, este cea mai veche dintre toate celelalte biserici din comuna Leorda, construită în jurul anului 1803 de către Chiriac Giudin, când locuitorii trăiau pe locul numit „Velniţa", stabilindu-se în satul Leorda. Cuvântul velniţa sau povarnă însemna instalaţie simplă de fabricat rachiu sau spirt. Cu siguranţa denumirea are legătură cu fabricarea unor băuturi spirtoase de către proprietarii moșiei pentru că la aproximativ 500 metri se afla curtea boierului Arapu, pe locul unde a fost livada și curtea fostului C.A.P. Leorda. Tot aici în partea de jos a curţii se afla și beciul care a fost folosit de către cei din C.A.P. pentru depozitarea diferitelor alimente, băuturi și fructe ce se produceau, iar după desfiinţare, cu timpul s-a surpat împreună cu locul unde era făcut. Înainte de anul 1803 biserica era în mijlocul unei păduri pe „Dealul Dragomanu", situat în partea de sud-vest a satului, slujind pentru ea călugări greci. Se spune că aceștia au plecat datorită jafurilor străinilor, refugiindu-se la Muntele Athos. După părerea mea este o informaţie eronată, pentru că astfel ar fi fugit și locuitorii de pe aceste locuri sau nu ar fi putut să se stabilească cu familiile aici constru- indu-și gospodării. Apoi ţinând cont de acea perioadă nu puteau fi chiar ei cei jefuiţi. Afirm acest fapt pentru ca apro¬ximativ atunci lua sfârșit epoca fanariotă, ei fiind greci deci trebuiau să se retragă pentru a nu avea de suferit. În Moldova perioada fanariotă începe în 1711-1712 și se încheie în anul 1821 odată cu revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Fanarioţii erau membrii ai familiilor aristocratice grecești care locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol, unde se afla și sediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Fanarioţii dominau administraţia Patriarhiei și interveneau adeseori în alegerea înalţilor prelaţi inclusiv a Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului (primul între egali). Fanarioţii au servit ca dragomani (translatori pentru Înalta Poarta), apoi acești dragomani erau puși de obicei domni. Ultimii domni puși de fanarioţi în Moldova sunt Scarlat Callimachi (1812-1819] familie care și-a elenizat forţat numele înainte numinduse Călmașul, și Mihai Suţu ( 1819- 1821). In martie 1821, eteria condusă de Alexandru Ipsilanti preia conducerea Moldovei. L-am amintit pe Scarlat Callimachi datorită faptului că familia avea o frumoasă curte si la Stâncești, comuna Mihai Eminescu de astăzi unde putem vizita frumoasa „capelă Callimachi". Plecarea călugărilor greci coincide cu apusul perioadei fanariote. Aceștia au venit cu fanarioţii slujindu-le în diferite moduri și au plecat odată cu ei. Se spune că atunci când au plecat, au luat cu ei o parte din odoare, restul le-au îngropat în „Dealul Dragomanu". Circulă și o frumoasă legendă despre acest lucru, se spune ca numai în noaptea de înviere, exact la miezul nopţii, deasupra locurilor unde au fost îngropate apar niște luminiţe pentru un timp foarte scurt. Am făcut această mare paranteză pentru că trebuie și este necesar să cunoaștem faptele așa cum s-au întâmplat. Actuala biserică este construită din bârne de lemn, iar în decursul anilor a fost renovată de mai mult ori. În anul 1885 la stăruinţa preotului paroh Teodor Fasolă, cu ajutorul enoriașilor și a altor oameni binevoitori s-a reconstruit biserica din temelie acoperindu-se cu draniţa. In anul 1889, tot pe timpul păstoririi preotului Teodor Fasolă a fost construită clopotniţa lipită de biserică care dăinuie și astăzi pe temelie de piatră. Până în anul 1889, clopotniţa se afla la intrarea în curtea bisericii deasupra porţii fiind construită din lemn de stejar și acoperită cu draniţă. Mai târziu când s-a înlocuit gardul de nuiele cu scândura de brad, clopotniţa a fost demolată. În timpul păstoririi preotului Ioan Popovici (1904-1930) se dă jos draniţa de pe biserică si se acoperă cu tablă zincată, lucrare realizată cu ajutorul enoriașilor. Biserica are formă de navă si este prevăzută cu un pridvor care trece pe sub clopotniţa de cărămidă. Deasupra pronaosului se află cafasul, iar pe peretele de sud al pronaosului se află pictat preotul paroh Teodor Fasolă cu soţia sa Soltana. Pe bolta naosului este pictat Pantocratorul cu cei patru evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Această pictură datează din perioada 1885-1889 când s-a reconstruit biserica din temelie. Catapeteasma, de o frumuseţe rară, este sculptată cu frunze și struguri și provine din biserica de la 1803. În biserică se află picturi și icoane cu valoare de patrimoniu. Până în anul 1986, când au fost predate spre păstrare mănăstirii Vorona de către preotul paroh Stelian Ştiuler, în prezenta preotului protopop Grigore Diaconu și a doamnei Bucătaru Maria, directorul S.P.O.N. Botoșani, biserica a deţinut cărţi de cult vechi: - Sf. Evanghelie -1806- de la Mănăstirea Neamţ - Psaltirea -1824-tipărită la Mănăstirea Neamţ - Liturghierul -1834 - tipărit la Mănăstirea Neamţ - Octoihul - tipărit la București - Ceaslovul -1835 - tipărit la Brașov. Se păstrează și un Sfânt Antimis în care sunt consemnate următoarele: „Adică Sfânta masă spre aducerea jertfei, cei fără de sânge la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, s-au sfinţit cu daruri și cu puterea Sfântului Duh, de către I.P.S. Calinic Miclescu, Arhiepiscopul Sucevei și Mitropolitul Moldovei și Ecsarh Plaiurilor. Pentru acest dar s-au dat voie și putere a se servi cele sfinte pe ea în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" din satul Leverda Dragomănești. (SS)+ Calinic - Mitropolitul Moldovei. Acest Antimis a fost dat prin protoiereul (SS) Lazares- co - Iconom Stavrofor." La biserica Adormirea Maicii Domnului au slujit: - Preot Gheorghe Fasolă - Preot Teodor Fasolă - Preot Andrei Moisiu - Preot Ioan Popovici (1904-1930) - Preot Petru Ursache (1931-1938) - Preot Ramiro Frunzetti (1934-1940) - Preot monah Isaia - Preot Gheorghe Constantinescu (1940-1942) - Preot Octav Popovici (1942-1971) - Preot Stelian Ştiuler (1971 -2004) La această biserică au slujit cântăreţii: Nicolae Stoleru, Francu Dumitru, Apetrei Nicolae, Ionescu Mihai, iar după 1945, Pușcașu Petrea până în 2010, trecut la cele veșnice pe 18 februarie 2012, în prezent este cântăreţ Aurel Ivan. Din anul 2004 slujește preot paroh Andrei - Vlăduţ Ciurciun. Este absolvent al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Iacob" Dorohoi promoţia 2002 și absolvent al Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloaie" Iași, apoi licenţiat cu teza „Sprijinul acordat de domnitorii români mănăstirilor de la Muntele Athos" în anul 2007. Printre realizările părintelui se numără pictarea bisericii „Sf. Nicolae" Leorda între anii 2005-2006 realizându-se o frumoasă pictură stil bizantin pe frescă în tehnica tempera. După pictarea bisericii s-au schimbat toate cele necesare slujirii în Sfântul Altar, atât pentru Sfânta Masă cât și pentru Proscomidiar. Pentru interiorul bisericii s-a cumpărat mochetă nouă și au fost cumpărate steaguri bisericești noi. S-au cumpărat câteva rânduri noi de veșminte precum și icoane praznicale și ale sfinţilor. Pentru biserica „Adormirea Maicii Domnului " s-au cumpărat: Sfinte Vase, Sfânta Evanghelie, Sfântul Chivot, candele, cruci de binecuvântare și cu picior pentru Sfânta Masă, acoperăminte pentru Sfânta Masă, steaguri bisericești și strana cântăreţului. Dar să nu uităm că proiectul privind renovarea Biseri¬cii Adormirea Maicii Domnului aparţine domnului primar Ştefan Dulgheru, gospodar de frunte al comunei, om credincios si evlavios, de o bunătate deosebită, fiu al satului Leorda, născut la 22 decembrie 1961, care a copilărit aici și care trăiește aici. Acesta a pus suflet si dăruire în fiecare lucrare facută, supraveghind și îndrumând cu mare atenţie totul. La propunerea sa și cu aprobarea consiliului local al Comunei Leorda s-a alocat suma de 60 000 lei din care s-au realizat următoarele: - faţada bisericii; - acoperișul bisericii și al clopotniţei; - consolidarea bisericii și al clopotniţei; - s-a așezat încă un clopot pe lângă cel existent; - pardoseală cu parchet; - Sfânta Masă din marmură; - amenajarea Sfântului Altar (proscomidiar, parchet, lambriu); - paratrăsnet; - instalaţie electrică; - alee pietonală; - schimbarea cadrelor ce susţin clopotele și alte intervenţii mai mici, dar necesare. Domnul primar ne-a mărturisit că are și alte planuri de viitor pentru toate bisericile de pe teritoriul comunei: - finalizare casă praznicală Costinești; - renovare biserica Costinești; - reparaţii capitale biserica Dolina; - casă praznicală Leorda.